Paste cu somon afumat și curry
18 Feb 2012 Scrie un comentariu
in Felul II, Internațional, Paste, Pește Etichete:ceapa, curry, fusilli, paste, patrunjel, piper, smantana, somon, supa, unt
Paste cu somon afumat și curry
Pastele cu somon afumat și curry sunt o mâncare exotică, aromată și sățioasă care, fără a fi îngrădită de orgolii naționale, poartă în aromele ei ceva din istoria și frumusețea țărilor nordice din care provine.
Ce ne trebuie pentru pastele cu somon afumat și curry:
- 400 g file de somon afumat
- 400 g (o pungă) de paste scurte, de exemplu, fusilli
- 1 ceapă
- 1 cubuleț de unt
- 500 ml stock (supă secretă de pește)
- 100 ml whisky
- 500 ml smântână
- 1 legătură de pătrunjel
- piper negru măcinat
- 2 linguri de curry
Cum pregătim pastele cu somon afumat și curry:
- pregătim stock-ul, dacă n-ai mai găsit vreo rezervă prin congelator
- mărunțim somonul în fâșii, ocazie cu care îndepărtăm și oasele
- curățăm și tocăm mărunt ceapa
- tocăm pătrunjelul
- punem la foc apa pentru paste, împreună cu o lingură de sare și una de ulei
- călim în unt ceapa, apoi stingem cu whisky și adăugăm praful de curry
- adăugăm stock-ul și mai lăsăm la fiert cam 10 minute
- când fierbe apa, adăugăm pastele și le fierbem conform indicațiilor de pe ambalaj (în general cam 7 minute ca să iasă al dente)
- adăugăm somonul, smântâna dulce, piperul și pătrunjelul proaspăt tocat
- mai lăsăm la fiert 5 – 7 minute, cât timp fierb și pastele
- oprim focul, scurgem pastele, le omogenizăm cu sosul și le lăsăm câteva minute pentru ca aromele să fuzioneze cum trebuie
Pastele cu somon afumat și curry se servesc fierbinți – mâncate într-o zi geroasă, după o oră de alergare prin zăpadă, îți vor merge direct la casa sufletului 
Poftă bună!
Pilaf sârbesc
28 Ian 2012 2 comentarii
in Felul II, Garnituri, Internațional, Orez, Serbia Etichete:ardei, boia, ceapa, marar, morcov, orez, patrunjel, pilaf, piper, rosii, sarbesc, supa, usturoi
Pilaf sârbesc
Pilaful sârbesc reprezintă culmea violenței în bucătărie, materializarea extremă a expresiei „te fac pilaf” asupra tuturor ingredientelor din lista de mai jos 
. Pilaful sărbesc poate fi halit singurel de vegetarieni sau de persoanele aflate în post, indiferent de felul postului (religios, de pază etc.), sau poate servi drept garnitură preparatelor din carne: curcan la cuptor, vițel Stroganoff, vițel la cuptor sau alte minunății. Eu l-am servit lângă o tigaie de pipote și inimi de pui, improvizată de nevoie, că aveam cod galben de vânt puternic în frigider.
Ce ne trebuie:
• 2 căni de orez
• 1 ceapă
• 1 ardei gras roșu
• 1 ardei gras verde
• 5 roșii
• 2 morcovi
• 3 căței de usturoi
• 1/2 l de supă secretă de pui
• sare
• piper negru măcinat
• boia de ardei iute
• 1 linguriță cu pastă de ardei iute
• 1 legătură de pătrunjel
• 1 legătură de mărar
• ulei
Cum procedăm:
• în aceeași notă agresivă în care am început acestă mâncare, tocăm aproape tot ce prindem: mărarul, pătrunjelul, ceapa, ardeii, roșiile și morcovii
• călim în ulei ceapa, apoi adăugăm ardeii grași și morcovul și le lăsăm și pe ele să se călească
• adăugăm roșiile, boiaua, usturoiul zdrobit și orezul, omogenizăm și, după ce amestecul mai stă pe foc cam 5 minute, punem supa și facem focul mic
• după încă vreo 5 minute, este rândul pastei de ardei iute să-și aducă contribuția la minunea din tigaie
• lăsăm la fiert la foc mic, amestecând din când în când, să nu se prindă orezul că-l facem pilaf, iar atunci când zeama a scăzut suficient iar orezului i s-au umflat mușchii pe el, stingem focul, potrivim de sare și piper, apoi adăugăm mărarul și pătrunjelul.
Poftă bună!
Like this:
Salata de icre
22 Ian 2012 Un comentariu
in Micul Dejun, Pește, Salate Etichete:ceapa, icre, lamaie, peste, salata, ulei
Salata de icre
Există o fobie a multor practicanți ai bucătăritului față de salata de icre, determinată de ideea preconcepută că prepararea acesteia implică un consum prea mare de timp, resurse și energie, raportat la riscul ca salata să se taie. E cam aceeași poezie pe care o auzi și la maioneza de casă.
Atât riscul, cât și efortul se reduc însă considerabil prin folosirea robotului de bucătărie, care bate tot, de la albușuri până la icre, mai ceva ca Jandarmeria. Eu zic că dimpotrivă, jumătate de oră e arhisuficientă pentru preparare, iar rezultatul este incomparabil mai sănătos și mai gustos decât salatele de icre la caserolă gata preparate ale diverselor fabrici de ambalat e-uri.
Ce ne trebuie:
• 100 g icre
• 1/2 lămâie sau o linguriță de oțet
• ulei de floarea soarelui
• câteva linguri de apă minerală
• 1 ceapă
• sare
Cum o facem:
• în cazul în care avem icre proaspete, le spălăm cu grijă și atenție (eventual le trecem printr-o sită) pentru a înlătura orice urmă de pieliță, apoi le sărăm și le dăm la frigider pentru 2 – 3 zile
• în ziua cu pricina, le scoatem din frigider cu cel puțin o oră înainte de a le face de petrecanie, le punem într-un vas, le acoperim cu apă și le lăsăm o jumătate de oră să se desăreze
• scurgem apa cu ajutorul unei strecurători de ceai sau al unui tifon, apoi punem icrele în bolul robotului sau în bolul în care le vom freca cu furculița
• omogenizăm la viteză mică cam 2 minute, apoi începem să adăugăm ulei în fir subțire, fără grabă, astfel încât să-i acordăm uleiului timpul necesar pentru înglobare. În cazul în care lucrăm pe modul „Manual” trebuie să avem grijă să învârtim furculița constant și în același sens, ca să nu se taie.
• când compoziția devine tare, adăugăm câte o lingură de apă minerală, continuând să mixăm – apa minerală va albi compoziția și o va face mai pufoasă.
• stoarcem zeama din lămâie, apoi oprim robotul. Putem folosi de asemenea o linguriță de oțet în loc de zeamă de lămâie, va pune mai bine în valoare gustul icrelor.
• tocăm mărunt ceapa și o înglobăm în compoziție. NU dăm ceapa prin răzătoare, pentru că nu vrem să-și piardă individualitatea, ci să putem să savurăm bucățelele de ceapă atunci când le întâlnim prin salată.
• în cazul în care am comis-o și s-a tăiat salata, o resuscităm în felul următor: luăm două linguri din salata tăiată, le dispunem separat în alt bol, apoi le frecăm cu zeamă de lămâie până le trece greața de la surplusul de ulei. Continuăm să adăugăm lingură cu lingură salata tăiată, până o reparăm.
• în privința ornatului, ține atât de imaginația creatorului, cât și de cea a privitorilor – eu am făcut o văcuță, nevasta a zis că arată mai degrabă ca un drac cu limba scoasă, iar unul dintre feciori m-a întrebat: „Tati, da de țe l-ai pus pe Boc la noi în icre?”
Poftă bună!
Like this:
Somon cu sos Teriyaki
18 Ian 2012 Un comentariu
in Felul II, Japonia, Orez, Pește Etichete:ananas, cuptor, lamaie, lime, orez, piper, sake, somon, teriyaki
Somon cu sos Teriyaki
Ce avem aici? O rețetă ușoară, inedită și exotică, cu accente orientale, ideală pentru bucătarii începători care vor să-și impresioneze invitații. Pentru o cină romantică, înjumătățiți cantitățile de mai jos:
Ce ne trebuie:
• 4 – 5 fileuri de somon
• 3 lime
• 1/2 lămâie
• 1 sticluță de 150 ml de sos Teriyaki
• 50 ml de sake (eu m-am avut și am pus palincă, deci, adăugând peste 20 de grade, pot spune deja că am upgradat rețeta)
• piper negru măcinat
• sare
• 1 cană cu orez
• 1 cubuleț de unt
• 1 conservă mică de ananas cubulețe
Cum procedăm:
• curățăm peștii și radem coaja de la un lime
• turnăm conținutul sticluței de Teriyaki într-un bol suficient de încăpător încât să găzduiască fileurile de somon, apoi adăugăm o cantitate suficientă de piper (aici avem voie să fim subiectivi)
• turnăm palinca și zeama de la lime peste Teriyaki
• îmbăiem fileurile de somon în această compoziție și le lăsăm să se bălăcească la rece pentru câteva ore
• parcăm fileurile într-o tavă termorezistentă împreună cu jumătate din cantitatea de sos, acoperim cu folie și dăm la cuptor, la 220° C, pentru 15 minute
• îndepărtăm folia, răcorim somonul cu restul de sos și-l mai băgăm încă o repriză la cuptor, pentru încă 15 minute
• între timp, călim orezul în unt timp de aproximativ 5 minute, adăugăm o cană și jumătate cu apă și sare, apoi lăsăm la fiert, acoperit, la foc mic, până scade apa
• lăsăm puțin la răcorit, apoi adăugăm ananasul, zeama de la jumătatea de lămâie și coaja de lime
• servim fierbinte, stropit cu sosul din tigaie, ajustat după gust cu zeamă suplimentară de lime și poate însoțit de un pahar de vin sec.
Poftă bună!
Salata de fructe de mare marinate
14 Ian 2012 Un comentariu
in Fructe de mare, Pește, Salate Etichete:ardei, coriandru, cuisoare, fructe de mare, ghimbir, ienibahar, lamaie, lime, marinate, mustar, oregano, otet, patrunjel, piper, salata, scortisoara, smantana, unt, usturoi, usturoiul, vin
Salata de fructe de mare marinate
Aș mânca salata asta la o terasă pe faleză, spre seară, ciufulit de-o briză cu iz de toamnă, ascultând o mare montată și vaietul pescărușilor… E o mâncare care te face să visezi, potrivită pentru a întâmpina omul pe care-l primești nu doar în casă, ci și în suflet…
Ce ne trebuie:
• 1 kg de fructe de mare
• 1 file pangasius
• 7 căței de usturoi
• 3 linguri de ulei
• 7 linguri de oțet din vin
• 2 căni cu vin sec
• muștar boabe
• coriandru
• ghimbir
• oregano
• ienibahar
• scorțișoară
• cuișoare
• piper negru boabe
• piper negru măcinat
• 2 foi de dafin
• 1 ardei gras verde
• 1 ardei gras roșu
• 2 ardei iuți
• 1/2 lămâie
• un pumn de măsline feliate
• 1 legătură de pătrunjel
• 1 salată verde
• 300 g de smântână
• 2 lime
• unt
Hai s-o facem:
• curățăm usturoiul și îl tăiem felii subțiri
• tăiem peștele cuburi și ardeii grași cubulețe, fără să ținem cont de culoarea politică
• tocăm mărunt ardeiul iute
• punem într-o tigaie 2 căni cu apă, 1 cană cu vin, uleiul, oțetul, usturoiul, o linguriță de sare și piperul boabe și restul mirodeniilor, apoi lăsăm această marinată la foc mediu cam 10 minute.
• adăugăm fructele de mare și lăsăm să dea câteva clocote (2 – 3 minute)
• basculăm totul într-un castron, adăugăm ardeii grași și iuți, stropim cu zeama de la jumătate de lămâie, apoi lăsăm la rece peste noapte
• la expirarea ordonanței de reținere, scurgem compoziția și o punem la prăjit în unt împreună cu peștele, apoi stingem cu o cană de vin
• când se evaporă vinul, adăugăm măslinele, smântâna, zeama de la lime, piper măcinat, după care omogenizăm și stingem focul
• până se mai răcorește minunea din tigaie, taie mărunt pătrunjelul și salata, amestecă cu restul compoziției și cheamă la masă pe cine dorești cu dor de foc, în taină.
Like this:
Supa mexicana de curcan
06 Ian 2012 Un comentariu
in Curcan, Internațional, Mexic, Supe Etichete:bulion, ceapa, curcan, marar, mazare, mexican, morcov, patrunjel, piper, porumb, rosii, supa
Supă mexicană de curcan
Hai să încercam azi supa asta – deși e mexicană, ingredientele sunt comune, ușor de găsit în orice supermarket, și sigur o să-ți placă combinația toridă a aromelor – e mai fierbinte decât focul de la inimă de țigancă, ba chiar mai fierbinte decât toate telenovelele de pe toate programele din grilă, la un loc.
Ce ne trebuie:
• 1 piept sau un spate de curcan
• 1 cutie mica de mazăre verde
• 1 cutie de boabe de porumb dulce
• 1/2 kg de roșii
• 1 lingură de bulion
• 1 ceapă mare
• 1 morcov
• 2 sau mai mulți ardei iuți, în funcție de anduranța mâncăcioșilor și de clasa de viteză sau pericolul social al ardeilor
• 1 legătură de mărar
• 1 legătura de pătrunjel
• sare
• piper
Cum o facem:
• pune curcanul la fiert în aproximativ 2 litri de apă și spumuiește-l ori de câte ori este necesar. Nu schimba apa, că arunci gustul supei odată cu ea – spumuitul este suficient
• după ce fierbe carnea cam o jumătate de oră, adăugăm în oală ceapa tăiată peștișori și morcovul curățat și tăiat rondele, apoi potrivim de sare
• când curcanul este foarte bune fiert, îl extragem din teritoriul inamic (din oală), îl lăsăm puțin să se răcorească, apoi îl dezosăm și punem carnea la loc în supă. În acest fel, profităm de gustul deosebit furnizat de piele și de oase, fără a ne încurca apoi cu ele și fără a avea dificultăți la porționat
• separat, călim mazărea în puțin ulei, apoi adăugăm și porumbul, amestecând consecvent amestecul.
• tocăm mărunt ardeii iuți
• dăm roșiile prin blender și le adăugăm și pe ele în tigaie, alături de bulion și de ardeii iuți
• după ce amestecul se mai perpelește preț de câteva minute în tigaie, îl basculăm în oala cu supă
• tocăm mărunt pătrunjelul și mărarul și le băgăm și pe ele în oală
• piperăm după gust și, după încă câteva minute, supa e gata de mâncat
Poftă bună!
Ciuperci umplute cu șuncă
28 Noi 2011 Un comentariu
in Ciuperci, Felul II Etichete:cascaval, ceapa, chili, ciuperci, cuptor, forta, patrunjel, piper, rosii, smantana, sunca, umplute, usturoi, vin
Ciuperci umplute cu șuncă
De felul lor, ciupercile se pot umple cu multe chestii, inclusiv cu forța , și reprezintă o masă sănătoasă, gustoasă și de efect, pretabilă inclusiv pentru musafiri intempestivi, aciuați la masă în săptămâna neagră premergătoare zilei de salariu. Totul e ca ciupercile să fie suficient de mari pentru a fi umplute, în rest, vezi care variantă te inspiră și treci la treabă! Poți, de exemplu, să încerci varianta asta – ciuperci umplute cu forța cu șuncă:
Ce ne trebuie:
- 12 ciuperci mari, pretabile pentru umplut
- 1 ceapă medie
- 6 căței de usturoi
- 1 pahar cu vin alb sec
- 200 g de șuncă de praga
- cașcaval
- 1 legătură de pătrunjel
- 200 g de smântână
- 1 roșie
- 1 vârf de cuțit de chili
- sare
- piper negru măcinat
- 1 lingură de ulei
Cum procedăm:
- spălăm ciupercile și separăm pălăriile de piciorușe
- tocăm mărunt ceapa, usturoiul, șunca și piciorușele ciupercilor
- călim în ulei ceapa și usturoiul, apoi adăugăm șunca și după câteva minute, codițele ciupercilor
- când scade zeama lăsată de codițele ciupercilor, punem vinul și lăsăm până scade și acesta
- adăugăm pătrunjelul proaspăt tocat, roșia dată prin blender sau tocată mărunt, smântâna, piperul și praful de chili
- lăsam compoziția să scadă, până arată cam în halul asta:
- umplem pălăriile cu amestecul din tigaie și le aliniem militărește într-o tavă termorezistentă (dacă n-avem termorezistentă, putem folosi și una normală, mulțumind inteligentului care a inventat hârtia de copt )
- dichisim ciupercile cu câte un capac din cașcaval ras sau tăiat felii subțiri, apoi le băgăm într-un cuptor potrivit la 200° C și le lăsăm până se rumenește cașcavalul frumos
- Înfulecăm!
Poftă bună!
Pui cu smântână și ciuperci
16 Oct 2011 2 comentarii
in Moldova, Patriotice, Pui Etichete:ceapa, ciuperci, mamaliga, marar, moldova, oua, piper, pui, smantana, usturoi, vin
Pui cu smântână și ciuperci
Puiul cu smântână și ciuperci este o mâncare clasică în bucătăria românească, mai ales în zona Moldovei, însă cu toate că aproape toate gospodinele o gătesc în mod curent, în această variantă există câteva secrete care fac diferența – în loc să folosim făină pentru a îngroșa sosul, punem gălbenușuri și codițe de ciuperci tocate, ceea ce va lega sosul și-i va da savoare… dar să trecem la treabă, să vedem concret cum e cu puiul asta cu smâtână și ciuperci!
Ce ne trebuie:
- 4 pulpe de pui cu os și piele – câte una pentru fiecare gură de membru de familie (am corectat formularea inițială, „cap de membru de familie” pentru că mi-a demonstrat clar unde zboară gândul cititoarelor când se confruntă cu expresia „cap de membru” )
- 500 g ciuperci proaspete
- un cubuleț de unt
- 1 pahar cu vin alb sec
- 400 g smântână
- 2 gălbenușuri de ou
- 8 căței de usturoi
- 1 ceapă
- 1 legătură de mărar
- piper
- sare
Hai s-o comitem:
- curățăm ceapa și usturoiul
- spălăm ciupercile, punem codițele deoparte, iar pălăriile le tăiem sferturi
- punem în tigaie untul și pulpele și le lăsăm puțin la perpelit (folosim neapărat unt pentru această operațiune, pentru că uleiul e certat cu smântâna și nu vor să apară în același film)
- în timpul asta, zdrobim peste pulpe 5 căței de usturoi și ceapa, apoi adăugăm și pălăriile ciupercilor
- când ciupercile își lasă zeama, adăugăm și vinul, apoi lăsăm la fiert la foc mic, până când lichidul se evaporă
- băgăm la blender smântâna, mărarul proaspăt tocat, piperul, gălbenușurile de ou și piciorușele ciupercilor
- turnăm peste pulpe amestecul astfel obținut și mai lăsăm la fiert la foc mic până o punem de mămăligă
- servim cu mămăliguță și, eventual, un pahar de vin alb sec.
Poftă bună!
Tsatsiki
03 Oct 2011 4 comentarii
in Grecia, Internațional, Salate Etichete:castraveti, grecia, lamaie, marar, piper, salata, smantana, tsatsiki, usturoi
Tsatsiki
Ultimele studii ale experților în scatologie de la Universitatea din Sodoma au demonstrat fără urmă de echivoc că războaiele grecești nu au pornit datorită nurilor Elenei din Troia sau a altor pretexte, ci au fost iscate de o dilemă culinară a unor gurmanzi greci – unii susțineau că tsatsiki e sos, iar alții că e salată. Polemica lor a degenerat în mardeală și s-au căsăpit ca chiorii degeaba, pentru că nici savanții susmenționați, cât sunt ei de sodomizați în ștințe coprolalice, nu s-au putut decide: tsatsiki – sos sau salată?
Eu râd de ei pentru că știu răspunsul: dacă ai un pui rotisat sau măcar un bulan de curcan, acolo, tsatsiki e sigur sos, dacă însă ești bugetar și îl mănânci cu pâine, tsatsiki e fără îndoială salată. Ei s-au bătut ca fraierii, pentru că n-au avut conducători care să-i aducă la gradul de confort în care foamea induce înțelepciunea supremă și îți indică adevărul absolut…
… Să trăiți bine! Sos sau salată, hai să preparăm și să halim tsatsiki:
Ce ne trebuie:
- 2 castraveți medii
- 500 g de smântână (grecii folosesc un iaurt foarte gras, pe care e greu să-l găsești pe la noi)
- 4 căței de usturoi
- 1 legătură de mărar
- o jumătate de lămâie
- sare
- piper alb măcinat
Cum procedăm:
- curățăm usturoiul
- tăiem un castravete cubulețe mici
- tăiem celălalt castravete rondele și îl zdrobim cu cleștele de usturoi, sau îl dăm prin blender
- zdrobim usturoiul cu cleștele susmenționat
- tocăm mărunt mărarul
- combinăm castraveții, usturoiul și mărarul cu smântâna, adăugăm zeama de la lămâie și piperul, potrivim de sare, apoi le lăsăm la rece să se integreze în absolut până se rumenește bine puiul, dacă îl avem.
Poftă bună!
Ciorba de burta
24 Sep 2011 13 comentarii
in Ciorbe, Patriotice, Vită Etichete:ardei, burta, carne, ceapa, ciorba, gogosari, morcov, oua, palinca, pastarnac, patrunjel, piper, smantana, telina, usturoi, vita
Ciorbă de burtă
Cam toate rețetele consacrate fac obiectul controverselor între deținătorii adevărului absolut și al secretului fericirii în bucătărie, însă din statisticile specialiștilor rezultă că ciorba de burtă e fruncea, căci pentru ea mulți bucătari își zbârlesc mustățile și părul de pe piept, devenind repede vărsătorii de sânge nevinovat…
Sperând să supraviețuiesc în acest război inutil și stupid al orgoliilor specifice deținătorilor secretului ciorbei de burtă, hai să vă povestesc cum o fac eu:
Ce ne trebuie:
- 1,5 kg burtă
- 1 kg rasol de vită
- 500 g smântână
- 8 gălbenușuri de ou
- 3 ce puțe mici sau 2 cepe mari
- 1 țelină mică
- 1 păstârnac
- 1 rădăcină de pătrunjel
- 2 morcovi
- 1 căpățână de usturoi
- 1 borcan de gogoșari murați
- 3 ardei iuți (proaspeți sau murați)
- 2 foi de dafin
- oțet
- sare grunjoasă
- piper boabe verde și negru
Cum o facem:
- dacă folosim burtă proaspătă, o spălăm mai întâi în apă cu oțet, în 2 – 3 ape, apoi o frecăm cu sare, să-i scoatem mirosul
- dacă avem burtă prefiartă, o spălam doar cu apă, în 2 – 3 ape, fără a o mai freca cu sare grunjoasă
- tăiem burta fideluțe (dacă avem burtă prefiartă, executăm această activitate în timp ce fierbe rasolul, pentru o judicioasă utilizare a timpului)
- punem la fiert rasolul și burta, în cazul în care e proaspătă, împreună cu piperul boabe și foile de dafin, în 5 – 6 litri de apă, spumuim și completăm cu apă când e cazul
- curățăm țelina, păstârnacul, pătrunjelul, ceapa și morcovii, apoi le adăugăm întregi la fiert în oala cu rasolul
- curățăm căpățâna de usturoi (să nu ne plictisim cât fierbe carnea)
- când rasolul e bine fiert (carnea se desprinde ușor de pe os), îl scoatem din oală și-l lăsăm să se răcorească. La fel procedăm și cu legumele
- dacă folosim burtă prefiartă, acum e momentul să o băgăm și pe ea la fiert, în supa rezultată din fierberea rasolului și a legumelor
- lăsăm burta la fiert o jumătate de oră, timp în care dăm prin blender legumele fierte și tăiem mărunt carnea de vită, după care le adăugăm din nou în ciorbă
- tăiem fideluță ardeii iuți și gogoșarii (oțetul în care au stat gogoșarii nu se aruncă!)
- tragem repede gogoșarii în ulei, apoi îi parașutăm în ciorba de burtă, împreună cu ardeii iuți
- adăugăm usturoiul zdrobit, apoi facem focul mic
- pregătim liezonul – omogenizăm smântâna cu gălbenușurile de ou
- adăugăm ciorbă din oală peste liezon cu lingura și cu răbdare, amestecând cu abnegație, până când liezonul ajunge la o temperatură apropiată cu ciorba din oală (astfel, înlăturăm riscul de a supune smântâna din liezon unui șoc termic care să ne taie ciorba)
- punem în farfurii, lăsând la dispoziția fiecărui mesean oțet din acela în care au stat gogoșarii, să și-o acrească după gust, precum și supliment de ardei iute și smântână, pentru cine dorește. Oțetul nu se pune în oala mare, că „brânzește” smântâna! (Misterioase sunt căile… chimiei… pentru necunoscătorii ca mine)
- Pentru cei cărora le permite religia, soția și Poliția Rutieră (adică nu conduc după comiterea faptei), ciorba de burtă se poate săvârși minunat împreună cu un păhărel de țuică sau palincă, mai ales în sezonul rece
Poftă bună!
