Ciorba de burta
24 Sep 2011 13 comentarii
in Ciorbe, Patriotice, Vită Etichete:ardei, burta, carne, ceapa, ciorba, gogosari, morcov, oua, palinca, pastarnac, patrunjel, piper, smantana, telina, usturoi, vita
Cam toate rețetele consacrate fac obiectul controverselor între deținătorii adevărului absolut și al secretului fericirii în bucătărie, însă din statisticile specialiștilor rezultă că ciorba de burtă e fruncea, căci pentru ea mulți bucătari își zbârlesc mustățile și părul de pe piept, devenind repede vărsătorii de sânge nevinovat…
Sperând să supraviețuiesc în acest război inutil și stupid al orgoliilor specifice deținătorilor secretului ciorbei de burtă, hai să vă povestesc cum o fac eu:
Ce ne trebuie:
- 1,5 kg burtă
- 1 kg rasol de vită
- 500 g smântână
- 8 gălbenușuri de ou
- 3 ce puțe mici sau 2 cepe mari
- 1 țelină mică
- 1 păstârnac
- 1 rădăcină de pătrunjel
- 2 morcovi
- 1 căpățână de usturoi
- 1 borcan de gogoșari murați
- 3 ardei iuți (proaspeți sau murați)
- 2 foi de dafin
- oțet
- sare grunjoasă
- piper boabe verde și negru
Cum o facem:
- dacă folosim burtă proaspătă, o spălăm mai întâi în apă cu oțet, în 2 – 3 ape, apoi o frecăm cu sare, să-i scoatem mirosul
- dacă avem burtă prefiartă, o spălam doar cu apă, în 2 – 3 ape, fără a o mai freca cu sare grunjoasă
- tăiem burta fideluțe (dacă avem burtă prefiartă, executăm această activitate în timp ce fierbe rasolul, pentru o judicioasă utilizare a timpului)
- punem la fiert rasolul și burta, în cazul în care e proaspătă, împreună cu piperul boabe și foile de dafin, în 5 – 6 litri de apă, spumuim și completăm cu apă când e cazul
- curățăm țelina, păstârnacul, pătrunjelul, ceapa și morcovii, apoi le adăugăm întregi la fiert în oala cu rasolul
- curățăm căpățâna de usturoi (să nu ne plictisim cât fierbe carnea)
- când rasolul e bine fiert (carnea se desprinde ușor de pe os), îl scoatem din oală și-l lăsăm să se răcorească. La fel procedăm și cu legumele
- dacă folosim burtă prefiartă, acum e momentul să o băgăm și pe ea la fiert, în supa rezultată din fierberea rasolului și a legumelor
- lăsăm burta la fiert o jumătate de oră, timp în care dăm prin blender legumele fierte și tăiem mărunt carnea de vită, după care le adăugăm din nou în ciorbă
- tăiem fideluță ardeii iuți și gogoșarii (oțetul în care au stat gogoșarii nu se aruncă!)
- tragem repede gogoșarii în ulei, apoi îi parașutăm în ciorba de burtă, împreună cu ardeii iuți
- adăugăm usturoiul zdrobit, apoi facem focul mic
- pregătim liezonul – omogenizăm smântâna cu gălbenușurile de ou
- adăugăm ciorbă din oală peste liezon cu lingura și cu răbdare, amestecând cu abnegație, până când liezonul ajunge la o temperatură apropiată cu ciorba din oală (astfel, înlăturăm riscul de a supune smântâna din liezon unui șoc termic care să ne taie ciorba)
- punem în farfurii, lăsând la dispoziția fiecărui mesean oțet din acela în care au stat gogoșarii, să și-o acrească după gust, precum și supliment de ardei iute și smântână, pentru cine dorește. Oțetul nu se pune în oala mare, că „brânzește” smântâna! (Misterioase sunt căile… chimiei… pentru necunoscătorii ca mine)
- Pentru cei cărora le permite religia, soția și Poliția Rutieră (adică nu conduc după comiterea faptei), ciorba de burtă se poate săvârși minunat împreună cu un păhărel de țuică sau palincă,
mai ales în sezonul rece
Poftă bună!
Spaghete bolognese
17 Iul 2011 Scrie un comentariu
in Felul II, Internațional, Italia, Paste, Porc, Vită Etichete:bacon, bolognese, bulion, carne, ceapa, cuptor, morcov, paste, patrunjel, piper, porc, rosii, spaghete, telina, usturoi, vin, vita, vitel
Deși denumirea consacrată, cel puțin prin Românica, este de „spaghete bolognese”, e bine să nu ne dăm cunoscători în ale bucătăriei italiene față de musafiri, înainte de a pune la punct câteva aspecte de cultură gastronomică:
- spaghetele nu sunt „bolognese”, ci „Titan”, „Băneasa” sau alte mărci consacrate
- sosul cu carne este cel care a adus celebritatea acestei rețete și este originar din orașul italian Bologna, de unde și numele de botez „ragu alla Bolognese”
- acest sos nu se folosea în mod tradițional cu spaghete, ci cu tagliantelle sau ca umplutură pentru lasagna – împreunarea cu spaghetele, deși fericită și aducătoare de plăceri, este o aventură ulterioară despre care unii cetățeni din Bologna încă nici n-au aflat.
Cam atât cu istoria, hai să trecem la treabă:
Ce ne trebuie:
- 250 g carne tocată de vită
- 250 g carne de porc slabă, tocată și ea
- 7 felii de bacon afumat, tocat
- 1 ceapă mare
- 1 căpățână de usturoi
- 2 morcovi, tocați
- 1/4 țelină
- 500 g roșii
- 200 g bulion
- 1 cană cu vin roșu, sec
- 1 linguriță de oregano
- 1 legătură de pătrunjel
- sare
- piper
- ulei de măsline
- parmezan
Cum o facem:
- tocăm separat baconul, carnea de vită și cea de porc
- tocăm mărunt ceapa și usturoiul
- tocăm foarte mărunt sau dăm prin răzătoare sfertul de țelină și morcovii
- despielițăm roșiile și le pasăm
- după ce am rezolvat cu tocatul cărnurilor, perpelim în ulei baconul până își schimbă culoarea
- adăugăm puțin câte puțin carnea de vită, apoi carnea de porc, amestecând permanent, până își schimbă culoarea și se pătrunde bine
- adăugăm ceapa, usturoiul, morcovii și țelina, să se integreze și ele în absolut
- turnăm peste compoziție bulionul, omogenizăm, apoi turnăm și vinul (nu pe gât, în cratiță)
- cât se evaporă vinul, punem cuptorul la încins la 180° C
- adăugăm roșiile pasate, oregano, pătrunjelul, sarea și piperul, omogenizăm bine și dăm la cuptor cam 2 ore, amestecând din când în când.
- dacă se usucă prea mult sosul, ajustăm cu suc de roșii, având în vedere faptul că sosul „alla Bolognese” nu trebuie să fie prea zemos
- când se apropie momentul finalizării sosului, punem la fiert o oală cu apă, în care punem o lingură de ulei și o lingură de sare
- când fierbe apa, băgăm spaghetele și le fierbem „al dente”
- facem un cuib din spaghete în fiecare farfurie, în care plantăm un polonic de sos, presărăm deasupra parmezan, umplem câte un pahar de vin roșu și savurăm momentul.
Musaca
24 Iun 2011 Un comentariu
in Felul II, Grecia, Internațional, Porc, Vită Etichete:carne, cartofi, cascaval, ceapa, cuptor, lapte, musaca, patrunjel, piper, porc, rosii, smantana, usturoi, vinete, vita, vitel
Musacaua este o mâncare de origine arabă, modificată, consacrată și exportată de greci prin balcani, unde fiecare popor a influențat forma inițială prin prisma tradiței sale culinare. Varianta asta este oarecum clasică, pentru că ține aproape de varianta ințială grecească.
Nașpa început! Scriu parcă aș fi ghid turistic și asta mă enervează – așa că hai s-o preparăm împreună și s-o mâncăm, că vorba lungă nu ține de foame.
Materie primă:
- 1 kg de carne tocată (după rețeta de succes a mariajului – vită combinată cu porc)
- 4 cartofi
- 7 roșii
- 3 vinete
- 3 cepe
- 10 căței de usturoi
- 500 g smântână
- 500 g cașcaval
- 1 pahar cu lapte
- ulei
- sare
- piper
- rozmarin
- cimbru
- 1 legătură de pătrunjel
Algoritmul activităților:
- tăiem vinetele rondele, le dăm sare și le lăsăm să transpire pe un șervețel (știu că celor obișnuiți să transpire doar pe coli A4 li se pare ciudat, dar în bucătărie folosim șervețele)
- tocăm carnea, pătrunjelul, usturoiul și ceapa
- amestecăm carnea cu cimbru și o piperăm
- curățăm și tăiem cartofii rondele, apoi îi prăjim în ulei
- ungem cu smântână fundul unei tăvi termorezistente, apoi scoatem cartofii și pavăm cu ei tava
- băgăm vinetele în tigaie și le perpelim până se rumenesc, fără însă a suplimenta cantitatea de ulei (vinetele au tendința să sugă foarte mult ulei și să-l elibereze ulterior în musaca, iar noi nu vrem să se întâmple asta)
- punem în tavă peste cartofi un strat de vinete, apoi le pudrăm cu sare, piper și rozmarin
- călim ceapa și usturoiul, apoi adăugăm carnea
- despielițăm și pasăm repede 3 roșii
- când carnea e făcută (și-a schimbat culoarea iar zeama pe care a lăsat-o în tigaie a scăzut) adăugăm roșiile pasate, pătrunjelul tocat și mai lăsăm puțin pe foc
- asfaltăm tava cu rezultatul acestei experiențe pirotehnice, într-un strat uniform
- mai punem un strat de vinete, apoi unul de cartofi
- tăiem și roșiile rondele, apoi pavăm cu ele musacaua
- manțocărim un fel de sos din cașcavalul ras, lapte și smântână, astfel încât să obținem o consistență care să permită dispunerea uniformă a acestuia deasupra roșiilor
- dăm la cuptor și lăsăm până se rumenește
Chili con carne
05 Iun 2011 Scrie un comentariu
in Felul II, Internațional, Mexic, Vită Etichete:ardei, carne, ceapa, chili, chimion, fasole, mexican, piper, rosii, supa, usturoi, vita, vitel
N-am nimic împotriva iahniei de fasole, însă azi am vrut să valorific într-un mod mai picant și mai exotic fasolea pestriță primită de la țară, așa că mi-am zis s-o punem de un „Chili con carne”, torid, aprig și pasional ca un sărut din telenovelele de pe Acasă…
Ce ne trebuie:
- 1 kg carne tocată de vită
- 1 kg fasole roșie sau pestriță
- 4 cepe mari
- 7 căței de usturoi
- 6 roșii
- 2 ardei roșii
- 1 ardei verde
- 1 cană cu supă secretă de vită
- 1 linguriță praf de chili sau pastă de ardei iuți
- 1/2 linguriță de chimion
- 1/2 linguriță oregano
- 1 linguriță piper
- sare
- ulei
Ce facem cu ele:
- dăm deoparte o ceapă, 2 roșii și un ardei gras roșu (ne trebuie la sfârșit)
- spălăm fasolea și o fierbem în 3 ape (când schimbăm apa, punem tot apă fierbinte, că altfel se întărește fasolea)
- între timp, tocăm carnea, curățăm și tocăm mărunt ceapa și usturoiul, despielițăm și pasăm roșiile
- tăiem ardeii cubulețe
- călim ceapa și usturoiul în puțin ulei, într-o tigaie sau cratiță mare și adâncă
- adăugăm carnea și o lăsăm să se prăjească bine
- adăugăm ardeii
- scurgem fasolea și o punem și pe ea în cratiță, împreună cu roșiile pasate
- adăugăm sarea, condimentele și supa secretă
- lăsăm la fiert, la foc mic, până se împrietenesc aromele și scade la o consistență potrivită
- între timp, facem o salată simplă din ceapa, roșiile și ardeiul pe care le-am pus la păstrare înainte de a ne apuca de treabă
- servim chili con carne fierbinte, alături de salata susmenționată
Poftă bună!
Quesadilla con carne
05 Apr 2011 2 comentarii
in Internațional, La Pachet, Mexic, Micul Dejun, Porc, Vită Etichete:ardei, carne, carnitas, cascaval, guacamole, piper, porc, quesadilla, rosii, tortilla, vita
Quesadilla con carne e un fel de plăcintă mexicană cu carne și cașcaval, foarte ușor și rapid de realizat, care se pretează foarte bine a fi halită la micul dejun sau luată la scârbici la pachet.
Ce ne trebuie (pt. 1 porție – înmulțește cantitățile cu numărul de guri!):
- 2 lipii tortilla
- 2 linguri de guacamole (se găsește în borcane la supermarket)
- 1 roșie
- cașcaval ras
- carnitas sau bucățele mici de friptură (vită sau porc)
- sare
- piper
- 1 lingură de ulei
Cum procedăm:
- ungem prima lipie tortilla cu guacamole
- distribuim uniform deasupra cașcavalul ras
- adăugăm carnea și roșia tăiată rondele
- potrivim de sare și piper
- punem într-o tigaie uleiul și dăm la încins
- plantăm în tigaie lipia încărcată, iar pe a doua lipie o punem capac
- după vreo trei minute răsturnăm quesadilla și lăsăm trei minute să se perpelească șă a doua lipie
- tăiem felii și mâncăm sau punem la pachet
Dacă folosești carnitas, quesadilla ar trebui să iasă suficient de picantă, însă dacă ai folosit friptură normală sau vrei o variantă foarte „hot”, adaugă și un ardei iute tăiat rondele în umplutură.
Poftă bună!
Carnitas
03 Apr 2011 3 comentarii
in Felul II, Internațional, Mexic, Porc, Vită Etichete:ardei, bere, carne, carnitas, ceapa, chili, chimion, mexic, oregano, piper, porc, usturoi, vitel
Carnitas, în bucătăria mexicană, sunt fâșii de carne de vită sau de porc, pregătite așa cum vom vedea mai jos, care se folosesc drept ingredient de bază în mai multe mâncăruri tradiționale mexicane, cum sunt: quesadilla, fajitas, burritos, tacos. Prepararea nu necesită o atenție deosebită, ci doar o zi rece sau ploioasă, în care să nu ai de ce să ieși din casă. Se pregătesc cantități mai mari, pentru a compensa durata mare de preparare prin faptul că acest Carnitas se păstrează bine și se poate folosi succesiv la mai multe feluri de mâncare mexicane.
Ce ne trebuie:
- 2 kg de pulpă de vită sau porc, fără grăsime
- 2 cepe roșii
- 1 căpățână de usturoi
- 3 ardei iuți cu probleme în controlul agresivității
- 1 lingură de pudră de chili
- 1 lingură boia de ardei dulce
- 1 lingură boabe de muștar
- 1 lingura de cimbru uscat
- 1 lingura de chimion măcinat
- 2 linguri de oregano uscat
- 4 foi de dafin
- 2 litri de bere blondă
- 4 linguri de ulei
- 1 lingură de piper
- 2 linguri de sare
- folie de aluminiu
Ce avem de făcut:
- îndepărtăm de pe carne eventualele urme de grăsime
- amestecăm piperul, cimbrul, oregano, chimionul, chili, sarea și boiaua de ardei dulce
- tăvălim bine carnea prin amestecul de condimente, astfel încât să folosim tot amestecul
- ungem cu ulei o tavă termorezistentă sau, dacă nu avem la dispoziție folie de aluminiu, orice vas care are capac și poate fi băgat în cuptor
- tăiem ceapa rondele sau peștișori, usturoiul și ardeiul iute felii, apoi îi plantăm pe fundul tăvii, alături de boabele de muștar și foile de dafin
- adăugăm carnea și berea, apoi parcăm tava la cuptor acoperită cu folie de aluminu sau capac, la 140° C, pentru 8 – 10 ore. (din două în două ore, verificăm nivelul berii și completăm, dacă e cazul)
- Scoatem carnitas din cuptor, lăsăm să se răcească, apoi o desfacem în fâșii cu furculița
- Păstrăm la rece, acoperit pentru a nu se usca, sau la congelator, până îl epuizăm în compoziția altor mâncăruri mexicane
Poftă bună!
Ciorba de văcuță „Udrea”
12 Mar 2011 2 comentarii
in Ciorbe, Patriotice, Vită Etichete:ardei, carne, ceapa, ciorba, morcov, pastarnac, rosii, smantana, supa, telina, udrea, vacuta, vitel
Ciorba se numește așa nu pentru că ar ști s-o gătească prima curtezană a neamului, ci în amintirea simpaticei vițelușe de la care a provenit carnea, botezată așa de stăpânul ei, un văr al meu de la țară, mare miștocar și fan al savarinelor prezidențiale.
Ce ne trebuie:
- 1 kg carne de vițel/vițelușă (văcuță dacă îți place genul MILF, dar să știi că fierbe mai greu) cu os. Dacă folosești carne fără os, apelează la supa secretă.
- 3 cartofi
- 2 morcovi
- 1 păstârnac
- 3 cepe
- 1 praz
- 1 ardei gras
- 1/4 țelină
- 200 g mazăre
- 1 pumn de tăiței
- 1/2 kg de roșii
- 1 litru de borș
- 1/2 legătură de pătrunjel
- 1 legătură de leuștean
Hai s-o comitem:
- punem carnea la fiert în apă cu sare. Dacă folosești carne fără os, taie-o în prealabil cubulețe și pune-o la fiert nu doar în apă, ci în apă amestecată cu supă secretă sau doar în supă, dacă ai suficientă.
- spumuiește ori de câte ori e nevoie
- adună din grăsimea de la suprafață („sterlicii” cum li se mai spune) și transfer-o într-o tigaie
- curăță și taie ardeiul, țelina, păstârnacul și morcovii cubulețe, ceapa peștișori, prazul rondele, apoi călește-le în grăsimea colectată în tigaie și înăbușă-le cu roșiile despielițate și tăiate mărunt și cu sucul lor
- răstoarnă amestecul acesta de legume și suc de roșii în oala în care fierbe vițelușa, adaugă cartofii tăiați cuburi și lasă în continuare la fiert
- când carnea este fiartă, adăugăm tăițeii și borșul fiert separat în prealabil
- dacă avem os dezosăm carnea și scoatem osul. Verificăm însă dacă osul nu are cumva măduvă, că e atât de bună încât ar fi mare păcat să o aruncăm, din neatenție, împreună cu osul
- stingem focul, adăugăm pătrunjelul și leușteanul tăiate sau rupte mărunt cu mâna în prealabil și acoperim cu papac până se răcește la o temperatură optimă pentru servit
- merge halită cu smântână și ardei iute, dacă îți place așa.
Poftă bună!
Vițelul bucătarului lui Stroganoff
01 Feb 2011 2 comentarii
in Felul II, Internațional, Rusia, Vită Etichete:bulion, carne, ceapa, ciuperci, lamaie, mustar, piper, smantana, stroganoff, usturoi, vin, vitel
Vițelul Stroganoff este un bun exemplu al furtului drepturilor de autor, pentru că singurul merit al contelui rus Stroganov, al cărui nume franțuzit a fost legat pe veci de această rețetă, este acela de a se fi îmbuibat cu această bunătate si de a se fi fălit cu ea invitaților săi. Meritul aparține în fapt bucătarului lui Stroganov, însă cum nici unul din noi nu știm cum îl chema, n-am putut face dreptate și n-am rebotezat vițelul Stroganoff. În schimb îl vom mânca.
Ce ne trebuie:
- 500 g mușchiuleț de vițel
- 1 ceapă mare sau 2 cepuțe mici
- 3 căței de usturoi
- 500 g ciuperci
- 250 g smântână
- 1 lingură de muștar
- 2 linguri de bulion
- 1 linguriță boia iute
- 1 ardei iute
- 4 castraveți murați în saramură
- 1 cană cu vin sec
- 1 lămâie
- 1 linguriță sos Worcester (opțional)
- sare
- piper
- ulei
Cum procedăm:
- tranșăm carnea în feliuțe subțiri și lungi, aproximativ dimensiunea unei țigări
- tocăm mărunt ceapa și usturoiul
- curățăm și tăiem felii ciupercile
- stoarcem lămâia până îi dă sângele pe ochi, apoi stropim ciupercile cu zeama rezultată
- prăjim în ulei feliuțele de vițel
- când scade zeama lăsată de carne, adăugăm ceapa, usturoiul și ciupercile
- când scade zeama lăsată de ciuperci, adăugăm vinul
- când scade și vinul, adăugăm smântâna, muștarul, bulionul, boiaua, sosul Worcester, ardeiul iute tocat mărunt, piperul și sarea, apoi lăsăm la fiert la foc mic până obținem un sos cu o consistență cremoasă
- stingem focul, tăiem castraveții feliuțe lungi și îi adăugăm în cratiță
- putem servi simplu, pentru că ciupercile sunt ele însele o garnitură, fie alături de orez sau cartofi natur.
Poftă bună!
Vițel marinat la cuptor
23 Ian 2011 2 comentarii
in Friptură, Vită Etichete:bait, bulion, carne, ceapa, dafin, ienibahar, morcov, otet, pastarnac, piper, rosii, usturoi, vin, vitel
Un bun strateg își planifică în avans acțiunile, manevrele și resursele, iar tu n-ar trebui să faci excepție, mai ales dacă aștepți vizite anunțate cu câteva zile bune înainte. Vițelul marinat la cuptor nu trebuie să-l oferi soacrei sau altor neamuri care ar trebui să te deranjeze cât mai rar, ci doar persoanelor a căror apropiere te bucură, cărora îți va face plăcere să le oferi această sărbătoare de neuitat a aromelor.
Ce ne trebuie:
- 2 kg carne de vițel
- 2 cepe mari
- 1 căpățână de usturoi
- 2 morcovi
- 1 păstârnac
- 1/2 kg roșii proaspete sau 2 conserve cu roșii
- 2 linguri de bulion
- 20 boabe piper negru
- 1 lingură de sare
- 1 linguriță piper negru măcinat
- 1 – 2 ardei iuți (în funcție de pericolul social pe care îl prezintă – dacă e foarte iute, e suficient doar unul)
- 1/2 linguriță ienibahăr
- 1/2 linguriță cimbru
- 2 foi de dafin
- 750 ml vin roșu sec (o sticlă de 3 sferturi sau 3 căni/pahare de 250 ml)
- 1 căniță mică de cafea sau 2 păhărele mici de țuică cu oțet, preferabil din vin
- 1 lingură de ulei
- 100 g măsline
Cum procedăm:
- porționăm carnea ca la orice friptură (bucăți cât palma, groase cam de 1 cm)
- punem carnea într-o oală și turnăm apă deasupra cât să o acopere, apoi scoatem carnea din apă – acum avem fix cantitatea de apă care ne trebuie.
- curățăm cepele și le tăiem în 4
- curățăm morcovii și păstârnacul și îi tăiem rondele
- tocăm mărunt ardeiul iute (după această operațiune, spălăm foarte bine mâinile și cuțitul, pentru că altfel ardeiul se răzbună și ne va da trăiri intense imediat ce vom scărpina zone sensibile sau vom gusta alte alimente tăiate cu respectivul cuțit)
- trecem la submersia legumelor tocate în apa
- curățăm usturoiul și zdrobim jumătate de căpățână cu cleștele, direct în oală
- adăugăm boabele de piper, cimbrul, ienibahărul, sarea, foile de dafin, oțetul și 1 cană cu vin
- lăsăm oala la foc până dă un clocot scurt
- lăsăm să se răcească și apoi submersionăm carnea, acoperim și dăm la frigider pentru 2 – 3 zile
- în ziua când vin musafirii, scoatem bucățile de carne și le perpelim rapid în ulei pe ambele fețe (nu trebuie prăjite cu totul, doar perpelite puțin)
- punem carnea într-o tavă sau într-un vas tremorezistent, adăugăm baițul (lichidul și legumele cu care a coabitat carnea, mai puțin ceapa, pe care o scoatem și o aruncăm)
- dăm la cuptor o jumătate de oră la foc mediu
- între timp, despielițăm roșiile și le dăm prin blender sau le tocăm mărunt (dacă folosim roșii proaspete)
- scoatem de la cuptor, întoarcem carnea, apoi adăugăm roșiile, bulionul, 2 căni de vin, piperul măcinat și băgăm la loc pentru încă 20 de minute
- adăugăm măslinele, restul de usturoi tăiat felii și mai lăsăm încă 10 minute
- se servește cu moderație, garnitură de piure sau pilaf de orez și murături.
- dacă sărbătorești ceva, poți servi și un pahar de vin roșu
Poftă bună!


















































































