Supa Secretă
10 Mar 2011 10 comentarii
in Tactica Mâncătoriei Etichete:carne, ceapa, secret, supa
Există o practică secretă, transmisă din generație în generație de anumiți bucătari, care, deși uimitoare prin simplitatea ei, are capacitatea de a face gustoasă orice ciorbă, chiar de pui în ea bocanci în loc de carne.
În timpul procesului de preparare a mâncărurilor care conțin carne, rămân nemâncate sau nepreparate o grămadă de resturi greu sau imposibil de mestecat – oase, cartilagii, tendoane, zgârciuri, căpățâni de pește – bunătăți pentru pisoi și căței.
Toate astea, în loc să le aruncăm sau să le dăm direct lui Grivei, le congelăm sortate pe animale (pui, vită, pește etc.) și, când se adună o cantitate suficientă, le punem la fiert la foc mic, acoperite, împreună cu o ceapă sau două și alte legume, apoi le lăsăm să fiarbă toată ziua.
Supa rezultată, cunoscută și sub numele de „Stock”, în cazul în care nu o folosim imediat, o putem păstra fie congelată, fie la rece, în borcane sterilizate. Această practică stă în spatele renumelui multor cârciumi celebre pentru ciorbele pe care le servesc, iar pentru bucătarii lor treaba stă chiar mai simplu – au la sfârșitul unei zile de muncă suficientă materie primă pentru a o pune direct pe foc, iar supa o folosesc imediat pentru ciorbele zilei următoare, astfel încât nu mai au nevoie de congelator.
Cum se folosește? Simplu, se înlocuiește parțial/total apa în care se fierbe carnea pentru ciorbă cu această supă secretă. De asemenea, dacă facem risotto, folosim supa secretă pentru a fierbe orezul și a-i da gust.
Trebuie însă să-mi promiți că nu vei da în vileag acest secret tuturor prietenelor tale, pentru că altminteri firmele care ne vând chimicale cu gust de supă, la plic, la cub sau sub alte forme, vor pierde dramatic la vânzări, iar eu voi fi veșnic chinuit de regrete și remușcări
Și de mâncat ce mai bem?
28 Dec 2010 Un comentariu
in Tactica Mâncătoriei Etichete:alcool, bere, betiv, dieta, mahmureala, rachiu, rom, silueta, slabire, tuica, vin
Suntem din păcate un popor de băutori hotărâți, consecvenți și perseverenți, calități demne de o cauză mai bună. Consumăm alcool de supărare, de bucurie, pe post de catalizator al socializării și de aliment. Considerăm alcoolul un ingredient esențial al distracției și, mai grav, un indicator al sănătății, rezistenței și bărbăției, astfel că un bărbat care nu bea ”cot la cot” cu ceilalți meseni are de suportat ironiile și prejudecățile acestora. În general se consideră că:
- nu ține la băutură;
- suferă de vreo boală care îl împiedică să bea;
- nu bea pentru că a avut antecedente de violență la beție;
- e pocăit sau pur și simplu sub papucul nevestei.
Sub această presiune socială, bărbații se îndeamnă reciproc la băutură, urmărind atent frecvența golirii paharelor. Există ritualul de a umple toate paharele în același timp și de a-i urgenta pe cei rămași în urmă.
Ce efect are însă consumul de alcool asupra organismului nostru? Cum ne afectează sănătatea și aspectul fizic?
Alcoolul pur aduce în organism 7 kcal/gram. Alcoolul este nutrientul aflat pe locul secund ca densitate calorică, fiind surclasat doar de grăsime, care conține 9 kcal/gram. Dacă vrei să exemplificăm, o doză de 100 g de gin are 124 kcal, iar 350 ml de bere conțin 146 kcal, 13 g de carbohidrați, o leacă de vitamina B și în funcție de marcă, anumite doze de minerale. Berile “light” sau fără alcool au mai puține calorii și câteodată mai puțini carbohidrați. Conținutul caloric al vinului este cam la fel pentru toate soiurile de vin – un pahar de 100 ml de vin conține aproximativ 72 kcal, 1 g de carbohidrați și cantități mici de vitamine și minerale. Vinurile dulci pot conține până la 90 kcal în 70 ml.
Din cauză că alcoolul este metabolizat de ficat, el nu se transformă direct în țesut adipos, dar asta nu însemnă că nu te îngrașă.
Alcoolul suspendă capacitatea corpului de a arde grăsimi.
Organismul nu are capacitatea de a depozita alcoolul, așa cum face cu grăsimile și carbohidrații. Întrucât alcoolul trebuie detoxifiat cât mai repede, oxidarea alcoolului devine prioritară față de oxidarea altor nutrienți. Cu alte cuvinte, în timp ce ficatul e ocupat să metabolizeze alcoolul, utilizarea grăsimilor, carbohidraților și proteinelor este temporar blocată, și ce nu se folosește, se depozitează. Cum unde? Preponderent pe burtă sau pe fund, normal! Cât timp alcoolul este în corpul tău, organismul va transforma un procent mai mare din ceea ce mănânci în grăsime corporală.
Pe de altă parte, indiferent dacă caloriile provin din mâncare sau din băutură, dacă consumi mai multe calorii decât îi sunt necesare corpului tău, excesul va fi depozitat sub formă de grăsime. Cum foarte mulți dintre noi obișnuiesc să bea la masă, rezultatul e acumularea de grăsime.
Cât despre bețiile crunte, diferența între cantitatea de alcool care te îmbată și cea care te omoară este destul de mică. Motivul pentru care oamenii nu mor frecvent prin intoxicație cu alcool este că stomacul nostru este foarte sensibil și apare rapid reflexul de vomă. Intoxicația acută cu alcool se manifestă prin anxietate, iritabilitate, greață și vomă, reducerea funcțiilor mentale, vertij, comă și chiar moarte. Alcoolismul cronic afectează toate organele, în special ficatul, inima, creierul, mușchii și în plus poate produce deficiențe nutriționale, incluzând aici tiamina, vitamina B6 și calciul, cărora le blochează asimilarea.
Ce e de făcut? Renunțăm cu totul la consumul de alcool, tocmai acum când a reușit și nevasta să-și ia permisul și are cine să ne aducă acasă cu tot cu mașină? Hai să fim serioși!
N-am spus asta, nu pledez decât pentru moderație. Moderație înseamnă 1 pahar sau o bere pentru femei sau 2 pahare/beri pentru bărbați într-o zi. Feministele care pledează egalitatea între sexe să o facă pe riscul lor, eu nu voi avea nici o vină pentru mahmureala la care se expun.
Cantitățile de mai sus sunt pentru o zi, nu pentru în fiecare zi. Dacă îți pasă cum arăți și ții la condiția ta fizică, nu vei bea mai des de o zi pe săptămână.
Ce ne facem cu prietenii? Simplu – dacă ne sunt prieteni, trebuie să ne respecte deciziile. Unul din efectele secundare ale schimbării stilului de viață este inevitabil schimbarea anturajului, dar asta nu e neapărat un lucru rău. Unii oameni nu făceau decât să ne țină pe loc.
Un alt pont este ca pentru fiecare pahar de beutură să bem câte un pahar cu apă, pentru că alcoolul deshidratează și un organism bine hidratat va procesa mai bine și mai repede alcoolul. Majoritatea simptomelor mahmurelii sunt datorate deshidratării crâncene la care ne-am supus consumând prea mult alcool.
Cam atât despre beutură. Viața noastră e consecința propriilor alegeri și mai puțin a hazardului, atât sub aspectul lungimii, cât și al calității. Așa că… Hai Noroc!
Cârnați dezamorsați cu vin
22 Dec 2010 3 comentarii
in Felul II, Tactica Mâncătoriei Etichete:carnati, carne, dieta, porc, silueta, vin
În perioada sărbătorilor de iarnă, în ciuda crizei, mulți români rămân prizonierii unor apucături care le sabotează grav sănătatea:
- acționează conform principiilor: “Trebuie să am ce pune pe masă și să golesc tot ce-a pus pe masă ăla care face greșeala să mă invite pe la el” sau “Eu am contribuit cu bani la revelionul ăsta, trebuie să-mi recuperez investiția și eventual să mănânc și să beau și din contribuția celorlalți meseni” – astfel încât bagă în ei mâncare și băutură până li se face rău;
- consumă preponderent porcării (produse din carne de porc), că așa e tradiția și, dacă tot i-am luat glada, trebuie consumat repede, că avem congelatorul mic (aici mărimea chiar contează!).
Pe de altă parte, eu n-am tupeul nutriționiștilor care îți spun să te delectezi exclusiv cu fulgi de ovăz, orez brun și fructe în timp ce lângă tine toți devorează tot, mai puțin fața de masă – m-ai lua la bătaie în secunda 2 și știu asta. Spre binele tău însă, ieși din zona exceselor, degustă, nu devora, nu înfuleca, nu fi haplea. Bea un pahar de vin dacă nu conduci, nu doi litri.
Uite o metodă prin care poți folosi vinul într-un mod mai sănătos – poți dezamorsa cu el bomba calorică din cârnați.
Ce ne trebuie:
- 1/2 kg de cârnați
- vin sec (nu contează culoarea)
- piper (opțional)
- chili (opțional)
- curry (opțional)
Cum procedăm:
- azi avem voie să fim puțin sadici: tăiem cârnații în bucăți potrivite (aproximativ 10 cm) și îi înțepăm voios și îndesat cu o scobitoare;
- punem cârnații în tigaie și le turnăm în cap vinul, până când aproape îi acoperă;
- eu botez minunăția asta cu piper, chili și curry, dacă nu mănânci picant, lasă-i doar cu vinul. Sare nu pun că a pus cârnățarul în compoziția cârnaților.
- aprindem focul și supraveghem metamorfoza, înghiontind din când în când cârnații prin tigaie. Vinul fierbe și se evaporă, iar grăsimea din cârnați se scurge în tigaie. Acesta e momentul în care nu trebuie să ne pierdem vigilența – momentul în care cârnații nu mai fierb în vin, ci se prăjesc în propria lor grăsime. Îi mai lăsăm puțin să se rumenească mișcându-i mereu să nu se prindă, apoi stingem focul și îi scoatem în farfurie.
- aruncăm un ochi la grăsimea din tigaie, conștientizăm faptul că dacă am fi prăjit clasic cârnații în ulei, toată acea grăsime ar fi avut drept destinație stratul ăla nașpa de pe burta sau fundul propriu, apoi ne felicităm pentru înțelepciune și poftim la masă.
- ne delectăm cu aroma deosebită pe care vinul a lăsat-o în cârnați, consumându-i în porții mici, alături de o garnitură slabă (cartofi natur/piure sau orez) și murături.
Poftă bună!









































