Cratița fermecată a lui Bogdan Vodă

Salata de icre

22 Ian 2012 Un comentariu

by ursubucatar in Micul Dejun, Pește, Salate Etichete:ceapa, icre, lamaie, peste, salata, ulei

Salata de icre

Există o fobie a multor practicanți ai bucătăritului față de salata de icre, determinată de ideea preconcepută că prepararea acesteia implică un consum prea mare de timp, resurse și energie, raportat la riscul ca salata să se taie. E cam aceeași poezie pe care o auzi și la maioneza de casă.

Atât riscul, cât și efortul se reduc însă considerabil prin folosirea robotului de bucătărie, care bate tot, de la albușuri până la icre, mai ceva ca Jandarmeria. Eu zic că dimpotrivă, jumătate de oră e arhisuficientă pentru preparare, iar rezultatul este incomparabil mai sănătos și mai gustos decât salatele de icre la caserolă gata preparate ale diverselor fabrici de ambalat e-uri.

Ce ne trebuie:
•    100 g icre
•    1/2 lămâie sau o linguriță de oțet
•    ulei de floarea soarelui
•    câteva linguri de apă minerală
•    1 ceapă
•    sare

Cum o facem:
•    în cazul în care avem icre proaspete, le spălăm cu grijă și atenție (eventual le trecem printr-o sită) pentru a înlătura orice urmă de pieliță, apoi le sărăm și le dăm la frigider pentru 2 – 3 zile
•    în ziua cu pricina, le scoatem din frigider cu cel puțin o oră înainte de a le face de petrecanie, le punem într-un vas, le acoperim cu apă și le lăsăm o jumătate de oră să se desăreze
•    scurgem apa cu ajutorul unei strecurători de ceai sau al unui tifon, apoi punem icrele în bolul robotului sau în bolul în care le vom freca cu furculița
•    omogenizăm la viteză mică cam 2 minute, apoi începem să adăugăm ulei în fir subțire, fără grabă, astfel încât să-i acordăm uleiului timpul necesar pentru înglobare. În cazul în care lucrăm pe modul „Manual” trebuie să avem grijă să învârtim furculița constant și în același sens, ca să nu se taie.
•    când compoziția devine tare, adăugăm câte o lingură de apă minerală, continuând să mixăm – apa minerală va albi compoziția și o va face mai pufoasă.
•    stoarcem zeama din lămâie, apoi oprim robotul. Putem folosi de asemenea o linguriță de oțet în loc de zeamă de lămâie, va pune mai bine în valoare gustul icrelor.
•    tocăm mărunt ceapa și o înglobăm în compoziție. NU dăm ceapa prin răzătoare, pentru că nu vrem să-și piardă individualitatea, ci să putem să savurăm bucățelele de ceapă atunci când le întâlnim prin salată.
•    în cazul în care am comis-o și s-a tăiat salata, o resuscităm în felul următor: luăm două linguri din salata tăiată, le dispunem separat în alt bol, apoi le frecăm cu zeamă de lămâie până le trece greața de la surplusul de ulei. Continuăm să adăugăm lingură cu lingură salata tăiată, până o reparăm.
•    în privința ornatului, ține atât de imaginația creatorului, cât și de cea a privitorilor – eu am făcut o văcuță, nevasta a zis că arată mai degrabă ca un drac cu limba scoasă, iar unul dintre feciori m-a întrebat: „Tati, da de țe l-ai pus pe Boc la noi în icre?”

Poftă bună!